Modelul structuro- functional al lui talleot parsons

Modelul structuro- functional al lui Talleot Parsons

Modelul structuro- functional al lui Talleot a aplicat in analiza diferitelor fenomene ale societatii americane : raporturile dintre sexe si dintre varste, ine 949j92j galitatile sociale, raporturile dintre medic si bolnav, formele agresivitatii distributia puterii.

Modelul lui Parsons a pus analiza sistemelor in serviciul teoriei functionaliste. Preocuparea lui Parsons este aflarea ordinii prin constituirea echilibrului. Urmarirea constanta a acestui obiectiv ii imprima lui Parsons o anumita problematic ace il conduce spre relativizarea si chiar trecerea neoservata a tensiunilor , conflictelor antagonismelor din societate, din diferite sisteme si subsisteme sociale. Se poate conchide ca sistemul parsonsian este prima matrice sistemica coerenta aplicata campului social.

Definitiile structural-functionale reprezinata tipul teleologico-funcional de definire a puterii.

Teoria de acest tip s-a dezvoltat in S.U.A in cadrul Scolii Structural functionale , reprezentate classic de catre T. Pearsons. Asadar trecand din domeniul puterii ca fenomen social general in domeniul particular al politicului , putem ca puterea se manifesta tot ca o relatie de reinfluentare , de comanda si de asculatre (sau de dominatie si supunere). Numai ca miza acestei relatii o reprezinta determinarea scopurilor unei comunitati , impreuna cu stapanirea mijloacelor de realizare a acestora. Se poate spune asadr, ca puterea politica este “capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sitem social dat sa-si indeplineasca obligatiile pe care le impune obiectivele colective , mobilizand resursele societatii in vederea atingerii obiectivelor propuse “. Puterea politica este in acest caz , mijlocul prin care o societate dureaza sau chiar mijlocul prin care un nou tip de societate se instituie .

Talleot Parsons definea puterea politica drept acea capacitate a unui sistem social de a imobiliza resursele atinse unui scop comunitar , iar Georges Balandier o considera factorul ce actioneaza impotriva entropiei sociale.