Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























CUANTIFICAREA TRANZACTIILOR SI OPERATIILOR ECONOMICE IN CONTABILITATE

Contabilitate




CUANTIFICAREA TRANZACŢIILOR sI OPERAŢIILOR ECONOMICE ÎN CONTABILITATE

Calculatia - procedeu al metodei contabilitatii

Continutul si rolul calculatiei contabile



Principiile calculatiei contabile

Continutul si rolul calculatiei contabile

Identificare: procedeu al metodei contabilitatii

Continut: aplicarea unor algoritmi de calcul în vederea determinarii unor costuri, preturi, tarife sau valori corespunzatoare elementelor patrimoniale sau de rezultate care se înregistreaza în contabilitate si care apoi se prelucreaza pâna la nivelul elaborarii Situatiilor financiare anuale

Exemple:

  • pretul din factura furnizorului, care va corespunde valorii bunurilor care fac obiectul aprovizionarii, se determina prin multiplicarea pretului unitar al bunului cu cantitatea aprovizionata
  • repartizarea cheltuielilor indirecte aferente productiei obtinute în cursul unei perioade de gestiune se face prin utilizarea unor chei de repartizare specifice utilizând operatiile matematice de suma, raport, multiplicare
  • verificarea la sfârsitul perioadei de gestiune sau a exercitiului financiar a exactitatii înregistrarilor operatiilor economice în conturi se face prin intermediul balantei de verificare care presupune însumarea datelor valorice ale conturilor: sold initial, rulaje, total sume si total final

Principiile calculatiei contabile

Principiul stabilirii obiectului calculatiei

O entitate decide daca calculul consumului de materii prime se face pe luna sau pe an, pentru o sectie sau pentru întreaga entitate, pentru un produs sau pentru toate produsele

Principiul eficientei

= estimarea beneficiilor viitoare pe care trebuie sa le aduca activele pentru a fi recunoscute în contabilitate, estimare care presupune calculatie, este uneori dificila si costisitoare; astfel, unele elemente necorporale (resursa umana) nu sunt înregistrate în contabilitate, printre motivele acestei optiuni numarându-se si lipsa de eficienta a calculului

Principiul independentei exercitiilor

= dobânda datorata de o entitate pentru un credit contractat pe 5 ani si care se plateste anual, la începutul exercitiului urmator va fi înregistrata ca si o cheltuiala a exercitiului pentru care se datoreaza indiferent de momentul platii; pentru determinarea marimii dobânzii anuale se întocmeste un tablou al amortizarii creditului pentru care sunt necesare calcule matematice

Principiul documentarii

= statul de plata al salariilor, pe baza caruia se înregistreaza periodic salariile si retinerile din salarii, presupune efectuarea unor calcule de multiplicare, însumare, diferenta

Evaluarea - procedeu al metodei contabilitatii

Recunoasterea elementelor patrimoniale si de rezultate

Principiile evaluarii contabile

Bazele de evaluare în contabilitate

Continutul bazelor de evaluare

Aplicatiile bazelor de evaluare

Momentele evaluarii contabile

Recunoasterea elementelor patrimoniale si de rezultate

Definitii ale termenilor:

Recunoastere = constatarea existentei elementelor Situatiilor financiare: active, pasive, cheltuieli si venituri

Criterii de recunoastere ale unui element:

probabilitatea ca acel element sa genereze beneficii economice viitoare

posibilitatea masurarii fiabile (credibile) a valorii acelui element

Valoare = calitatea conventionala a unui obiect care îi este atribuita în urma unor calcule si expertize

Evaluare =

exprimarea unei opinii asupra valorii prin intermediul unor demersuri specifice

procesul prin care se determina valorile la care activele, pasivele, cheltuielile si veniturile vor fi înregistrate în contabilitate si apoi raportate în Situatiile financiare (în principal Bilantul si Contul de profit si pierdere).

presupune alegerea uneia sau mai multor baze de evaluare

În functie de modul de realizare, evaluarea îmbraca urmatoarele forme:

  • înregistrarea exacta a valorilor existente în documentele justificative din punct de vedere contabil, caz în care aceste valori devin costuri ale entitatii
  • estimarea unor valori, atunci când nu exista documente justificative specifice la intrarea în gestiune a elementului contabil, respectiv atunci când are loc evaluarea ulterioara a unora dintre elementele contabile
    • se vor întocmi documente interne: foi de lucru, fise de calcul
    • valorile estimate trebuie sa fie fiabile, determinate cu buna credinta, în functie de toate informatiile care s-au putut obtine la data evaluarii, astfel încât elementul în cauza sa poata fi recunoscut în Situatiile financiare

Principiile evaluarii contabile

Principiul continuitatii activitatii

evaluarea se face la valori normale, curente, aferente continuitatii exploatarii; cazul neîndeplinirii principiului: valori de lichidare

Principiul nominalismului monetar

valorile aferente tranzactiilor curente sunt exprimate în moneda nationala - influentate de deprecierea monetara datorata inflatiei; solutie: elaborarea în devize a Situatiilor financiare anuale

Principiul costului istoric

costul istoric este baza de evaluare cea mai utilizata, însa se permite folosirea, în unele cazuri, a altor baze de evaluare

Principiul prudentei

cazul utilizarii costului istoric: înregistrarea deprecierilor probabile ale activelor si pasivelor pe baza valorilor lor actuale

cazul utilizarii altor baze de evaluare - principiul nu mai actioneaza: pentru active se pot înregistra atât pierderi de valoare cât si plusuri de valoare, constatate de la un exercitiu financiar la altul

Bazele de evaluare în contabilitate - Continut

= sistemele sau modalitatile de masurare a elementelor patrimoniale si de rezultate:

o        activele si pasivele (datorii, 333g68d capitaluri proprii)

o        cheltuielile si veniturile

care vor fi recunoscute în Situatiile financiare

sunt termenii de referinta în abordarea procesului evaluarii contabile

Baza de evaluare

Continut

Aplicatii specifice

Cost istoric

Activele sunt înregistrate la nivelul:

trezoreriei platite, daca decontarea operatiei economice se face în bani

sau

valorii bunurilor primite, daca decontarea operatiei economice se face în natura

Pasivele sunt înregistrate la nivelul trezoreriei necesare stingerii unei datorii.

Aplicatia practica a costului istoric o constituie: costul de achizitie, tariful unui serviciu, pretul de livrare, valoarea de piata, altele.

Cost actual (curent)

Activele sunt înregistrate la nivelul trezoreriei care ar trebui  platita daca s-ar achizitiona astazi acelasi activ.

Pasivele sunt înregistrate la nivelul trezoreriei necesare stingerii unei datorii.

Pentru active, aplicatia practica a costului actual este costul de înlocuire (net).

Valoare

realizabila

(sau de

recuperare

a activelor,

respectiv

de decontare

a obligatiei)

Activele sunt înregistrate la nivelul trezoreriei care ar putea fi obtinuta astazi din vânzarea activului.

Pasivele sunt înregistrate la nivelul trezoreriei necesare stingerii unei datorii.

În cazul activelor, aplicatia practica a valorii realizabile este valoarea de piata diminuata cu costurile aferente finalizarii si vânzarii activului.

Baza de evaluare

Continut

Aplicatii specifice

Valoare actualizata

Activele sunt înregistrate la valoarea actualizata a fluxurilor de trezorerie pe care activul le va genera în viitor.

Pasivele sunt înregistrate la valoarea actualizata a trezoreriei cu ajutorul careia se vor deconta datoriile în viitor.

Se obtine prin aplicarea unei rate de actualizare (de depreciere) fluxurilor de trezorerie estimate.

Daca este vorba de active (mai putin creantele), aplicatia practica a valorii actuale este valoarea de utilizare.

Cost istoric

Alte baze de evaluare

 

Avantaj:

masura incontestabila si usor verificabila a elementelor patrimoniale si de rezultate

Dezavantaj:

subevaluare sistematica a activelor având în vedere ca nu tine seama de efectele cresterii preturilor pe piata

Avantaj:

leaga elementele patrimoniale de preturile pietei

Dezavantaj:

- sunt subiective = se bazeaza pe estimari efectuate de o persoana calificata, în functie de informatiile obiective pe aceasta si le-a putut procura, utilizând metode consacrate de evaluare, dar careia îi apartine modul de interpretare, prelucrare si transpunere metodologica a acestor date

 

Bazele de evaluare în contabilitate
- Aplicatii

Bazele de evaluare

q     cost istoric

q     cost actual

q     valoare realizabila (de decontare)

q     valoare actualizata

se materializeaza în categorii precise de

v     costuri

v     preturi

v     tarife

v     valori

- Aplicatii ale costului istoric

ansamblu de costuri, preturi, tarife si valori care se utilizeaza în

raport cu modul de intrare în gestiune a elementelor care fac obiectul

evaluarii

  • Costuri totalitatea cheltuielilor efectuate cu procurarea  si prelucrarea bunurilor, serviciilor, lucrarilor destinate realizarii ofertei entitatii
    • aceasta se materializeaza în alte bunuri, servicii, lucrari, în raport cu obiectul de activitate
  • Preturile suma care se asteapta sa fie primita ca si contrapartida a bunurilor vândute în conditii concrete de timp si loc
    • pentru entitate reprezinta preturi de vânzare
  • Tarifele preturi ale serviciilor prestate, respectiv a lucrarilor executate fie de catre entitate pentru terti, fie de catre terti pentru entitate.
  • Valorile exprimarea în etalon banesc a totalitatii însusirilor care dau pret sau importanta elementului evaluat

Aplicatii ale costului istoric

Situatia în care se foloseste

Elementul evaluat

COSTURI

a) Cost de achizitie

Procurarea cu titlu oneros (prin achizitie cu decontare în bani)

Active:

imobilizate

curente (stocuri, investitii financiare pe termen scurt)

Cheltuieli

b) Cost de productie

Obtinerea din productie (regie) proprie

Active:

imobilizate

(necorporale, corporale)

- curente (stocuri)

Cheltuieli

PREŢURI

a) Pret de livrare

b) Pret de vânzare cu amanuntul

Vânzarea bunurilor

Active:

- curente (marfuri, creante)

Venituri

TARIFE

a) ale tertilor

Obtinerea de la terti a unor servicii prestate sau a unor lucrari executate

Datorii

Cheltuieli

b) practicate pentru terti

Prestarea unor servicii sau executarea unor lucrari destinate tertilor

Active (creante)

Venituri

VALORI

a) Valoare nominala

Înregistrarea contractelor comerciale, financiare sau de munca care atesta drepturi de creanta sau datorii (ori înregistrarea creantelor/datoriilor fiscale)

Active:

- imobilizate (creante)

- curente (creante)

Datorii

Stabilirea valorii initiale a actiunilor (partilor sociale) cu ocazia constituirii entitatii

Capitaluri proprii:

- capital social

b) Valoare de piata sau alte valori curente

Primirea unor bunuri ca aport în natura

la capitalul social (valoare de aport), cu

titlu gratuit sau prin donatie

Procurarea unor bunuri cu plata în

natura (schimb de bunuri)

Active:

- imobilizate

- curente

Venituri

  • Costul de achizitie se formeaza pe baza urmatoarelor elemente:
    • pretul din factura furnizorului
    • eventuale cheltuieli de transport efectuate de furnizor si suportate de cumparator
    • eventuale cheltuieli efectuate de furnizor pentru punerea în functiune a unor imobilizari corporale (masini, instalatii, altele), respectiv pentru intrarea în depozit a stocurilor, spre exemplu cheltuieli de instalare si montaj, comisioane, onorarii
    • eventuale taxe nerecuperabile aferente activului suportate de entitate si destinate bugetului public (taxe vamale)
  • Costul de productie cuprinde elementele:
    • costul de achizitie al bunurilor de la terti consumate în productie
    • alte cheltuieli de prelucrare a bunurilor achizitionate în vederea transformarii lor în produse finite (manopera directa si alte cheltuieli directe, precum si acea parte a cheltuielilor indirecte de productie repartizate produsului respectiv)
  • Pretul de livrare este cel propus de entitatea producatoare spre acceptare pietei si se compune din:
    • costul de productie al bunurilor vândute tertilor
    • cheltuielile de desfacere aferente (transport, încarcare-descarcare, comisioane de vânzare) si eventual cheltuieli indirecte de administratie generala repartizate
    • marja de profit a producatorului asupra costului de productie sau asupra cheltuielilor totale
    • eventuale accize, care sunt taxe speciale de consum (de exemplu pentru bauturile alcoolice) si se pot calcula la producator
  • Pretul de vânzare cu amanuntul este pretul propus de entitatea vânzatoare (de desfacere cu amanuntul) si achitat de consumatorii finali (în general persoanele fizice) si cuprinde elementele:
    • pretul de livrare al producatorului
    • marja de profit a entitatii vânzatoare (adaosul comercial)
    • eventuale accize care se calculeaza la comerciant
    • taxa pe valoarea adaugata (impozit indirect destinat bugetului public)
  • Observatie: se mai poate identifica un pret de vânzare cu ridicata daca livrarea de la entitatea producatoare la cea de desfacere cu amanuntul este intermediata de un comerciant angrosist. Pretul de vânzare cu ridicata se formeaza identic cu cel de vânzare cu amanuntul cu deosebirea ca taxa pe valoarea adaugata nu este inclusa în pret, având în vedere ca aceasta se suporta de consumatorul final.
  • Tarifele se formeaza asemanator pretului de livrare aferent bunurilor, doar ca se refera la servicii prestate si lucrari executate
  • Valoarea nominala:
    • a creantelor si datoriilor se stabileste la nivelul trezoreriei care se va încasa sau plati la scadenta lor
    • a actiunilor/partilor sociale se stabileste prin conventie de catre actionari/asociati la constituirea entitatii
  • Valoarea de piata si alte valori actuale vor fi definite mai jos, ca si aplicatii ale altor baze de evaluare decât costul istoric

- Aplicatii ale costului actual -

costul de înlocuire net, determinat astfel:

  • se estimeaza costul « de nou », valabil la data evaluarii pentru un activ identic sau similar celui evaluat, existând doua solutii :
    • fie se culeg informatii privind preturile unor tranzactii recente pe piata specifica a acestor active ori tarife de pret ale furnizorilor
    • fie, în lipsa unor informatii actuale de piata, se actualizeaza costul istoric al activului aplicându-i un indice care sa reflecte deprecierea monetara acumulata dar si evolutia preturilor la materiile prime, materialele si manopera încorporate în acel activ
  • costului de nou astfel reconstituit i se aplica apoi reduceri corespunzatoare care sa reflecte localizarea, uzura fizica reala, starea, adecvarea pentru utilizarea curenta, influenta factorilor externi

- Aplicatii ale valorii de realizare -

valoarea de piata - pretul la care  poate fi vândut un activ daca exista o piata de schimb specifica activului, deschisa pentru toti, care se determina astfel:

  • se culeg de pe piata preturi decontate pentru active identice sau similare celui evaluat
  • acestea se pot corecta în plus sau în minus pentru a se tine seama de diferentele de tip, model, vechime si conditii de exploatare dintre activul evaluat si etalonul sau de comparatie
  • uneori, valoarea este diminuata cu costurile aferente finalizarii si vânzarii activului
    • exemple: cheltuieli de productie ramase de efectuat pentru produsele în curs de executie sau semifabricate care îsi continua procesul tehnologic, cheltuieli de transport în vederea vânzarii, cheltuieli cu publicitatea si comisioanele de vânzare

- Aplicatii ale valorii actualizate -

a)      Pentru active (mai putin creantele), aplicatia valorii actualizate este valoarea de utilizare valoarea actualizata a intrarilor sau iesirilor de trezorerie de asteptat din utilizarea viitoare a activului, inclusiv un eventual flux de trezorerie la sfârsitul duratei de utilizare

b) În cazul creantelor si pasivelor (datoriilor) valoarea actualizata, se obtine aplicând procedeul actualizarii unor sume estimate a se obtine în viitor cu ajutorul unei rate de fructificare a capitalurilor

Actualizarea transformarea unei sume viitoare de încasat sau de platit în valoare actuala (actualizata).

Factorii determinanti ai actualizarii, spre exemplu a unei sume care se va încasa, sunt:

  • riscul aferent primirii sumei care se actualizeaza
  • pierderea de oportunitate legata de investitiile alternative ale respectivei sume (de exemplu obtinerea unei dobânzi în urma unor plasamente financiare)

Procedul consta în aplicarea unui factor de actualizare de forma 1/(1+d)n. Rata de fructificare (rentabilitate) a capitalurilor (care de multe ori se culege de pe piata financiara, îmbracând forma dobânzii) inclusa în factorul de actualizare penalizeaza sumele ce se vor obtine în viitor, pentru ca, independent de inflatie, acestea valoreaza mai putin astazi ca urmare a riscurilor ce pot interveni în viitor, precum si a pierderii oportunitatii de a investi aceeasi suma azi, pe o alta piata, la rentabilitatea dorita, d.

  • Valoarea actualizata pentru un leu se va determina prin formula:


A.

Evaluare

initiala

B.

Evaluare

ulterioara

Elementele

evaluate

Tipul aplicatiei bazei de evaluare

Baza de evaluare cost istoric

Iesirea din gestiune

(la cost istoric,

utilizat

pentru

evaluarea

initiala)

Metoda

Identificarii

specifice

(active

Identificabile

distinct,

pasive)

Active imobilizate

Active curente:

-creante

-disponibilitati banesti

Cheltuieli în avans

Datorii

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Venituri în avans

Capitaluri proprii

Cost istoric



potrivit naturii si

provenientei

elementului :

- cost de achizitie

- cost de productie

- valoare de piata

- valoare nominala

- altele

Metode de atribuire a costului unitar (active fungibile)

Active curente:

-stocuri

-investitii financiare pe termen scurt

A.

Evaluare

initiala

B.

Evaluare

ulterioara

Elementele

evaluate

Tipul aplicatiei bazei de evaluare

Baza de evaluare cost istoric

2) Închiderea

exercitiului financiar

(cost istoric combinat cu

alte baze de evaluare)

Active imobilizate:

- imobilizari necorporale

si corporale

Cost istoric cu formele lui sau:

-valoare de utilizare

-cost de înlocuire

-valoare de piata

imobilizari financiare

Active curente:

stocuri

creante

investitii financiare pe termen scurt

Costul istoric cu formele lui sau valoare de piata (valoare de recuperare pentru creante)

Datorii

Costul istoric cu formele lui sau valoare de decontare a obligatiei

Capitaluri proprii

Sunt influentate de corectiile de valoare asupra activelor si datoriilor în mod indirect, prin imputarea asupra cheltuielilor si veniturilor

A. Evaluare initiala

B. Evaluare ulterioara

Elemente evaluate

Tipul aplicatiei bazei de evaluare

Alte baze de evaluare decât costul istoric (cost actual, valoare realizabila, valoare actualizata)

1) Iesirea din gestiune (la alta baza de evaluare decât costul istoric, utilizata pentru evaluarea initiala)

Metoda identificarii specifice (active identificabile distinct, datorii)

Active imobilizate care se reevalueaza

Cost de înlocuire

Valoare de piata

Creante, din care:

pe termen lung

Datorii, din care:

- pe termen lung

Valoare actualizata

2) Momente ulterioare evaluarii initiale

Active imobilizate care se reevalueaza

La fel ca si la evaluarea initiala

(sfârsitul exercitiului financiar sau odata la 3-5 ani)

Capitaluri proprii

Sunt influentate de corectiile de valoare (reevaluare) în mod direct, prin utilizarea unei structuri de capitaluri proprii

Momentele evaluarii contabile

A. EVALUAREA INIŢIALĂ

stabilirea unui cost, pret, tarif sau valoare pentru fiecare element patrimonial atunci când acesta intra în gestiunea (patrimoniul) entitatii

Structura valorica va purta denumirea de valoare contabila initiala sau bruta.

A.1. Evaluarea initiala la cost istoric

  • De cele mai multe ori, elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea lor de intrare consemnata în documente justificative, care va deveni cost istoric. Ulterior, aceasta poate fi corectata

A.2. Evaluarea la alte baze de evaluare

  • Pentru creantele si datoriile care au o scadenta foarte lunga, respectiv pentru unele active imobilizate, se pot folosi înca de la intrarea lor în patrimoniu alte baze de evaluare decât costul istoric si anume costul actual, valoarea de realizare sau valoarea actualizata
  • Cazul activelor imobilizate: pot fi vizate, potrivit legislatiei din fiecare tara, toate grupele de imobilizari, doar activele corporale si financiare sau numai activele corporale.
  • Utilizarea altor baze de evaluare decât costul istoric pentru activele imobilizate poarta numele de reevaluare.
    • se urmareste reflectarea valorii actuale a activelor, dupa caz, la încheierea exercitiului financiar sau o data la mai multi ani, în raport cu evolutia preturilor pe piata
    • reevaluarea trebuie aplicata cu consecventa si cu o anumita periodicitate (nu numai la evaluarea initiala ci si la cea ulterioara)
    • n urma reevaluarii activelor, capitalurile proprii ale entitatii (pasivele) vor fi influentate în plus sau minus în raport cu fluctuatia valorilor determinate periodic

B. EVALUAREA ULTERIOARĂ

stabilirea unui cost, pret, tarif sau valoare pentru fiecare element patrimonial atunci

când acesta iese din gestiune, respectiv atunci când se încheie exercitiul financiar

Valoarea contabila initiala (bruta) stabilita la intrarea în gestiune va fi pastrata ca atare sau va fi corectata.

B.1. Evaluarea la iesirea din gestiune

  • Un element patrimonial este reflectat la valoarea contabila initiala (bruta) sau la ultima valoare estimata în cazul reevaluarii unor active valoarea bruta existenta în contabilitate la aceasta data.
  • Modul de atribuire a valorii contabile brute atunci când elementele patrimoniale ies din gestiunea unei entitati prin vânzare, consum, scoatere din folosinta ori decontare, se diferentiaza dupa cum acestea pot fi sau nu individualizate.

Astfel:

a) Elementelor patrimoniale care pot fi strict individualizate (au caracteristici specifice

si/sau coduri de identificare ale evidentei operative) li se atribuie direct valoarea lor

contabila bruta, procedura cunoscuta sub denumirea de metoda identificarii specifice.

b) Elementelor patrimoniale neidentificabile distinct, fungibile sau interschimbabile,

valorile contabile brute li se atribuie într-o ordine prestabilita, conforma unei metode

specifice.

În aceasta situatie sunt stocurile si investitiile financiare pe termen scurt evaluate initial conform bazei cost istoric.

  • Metode de atribuire a costului istoric unitar
  • Metoda FIFO presupune ca primei iesiri din gestiune (kilogram, bucata) a activului vizat sa i se atribuie costul unitar al primei intrari (lot) în gestiune pentru acelasi element. Dupa epuizarea primului lot, se utilizeaza costul unitar al celei de a doua intrari (lot) si asa mai departe pâna în momentul în care se atinge cantitatea iesita din gestiune.
    • se respecta succesiunea logica a intrarilor si iesirilor din gestiune
    • metoda e recomandabila în cazul stocurilor perisabile ca natura pentru care se respecta fluxul fizic de iesire sau în cazul economiilor stabile din punct de vedere economic, unde fluctuatiile preturilor pe piata nu sunt semnificative astfel încât sa creeze discrepante între costurile aferente intrarii, respectiv iesirii din patrimoniu a activelor analizate
  • Metoda LIFO presupune ca primei iesiri din gestiune a unui activ sa i se atribuie costul unitar al ultimei intrari (lot) în gestiune pentru respectivul element. Dupa epuizarea ultimului lot, se utilizeaza costul unitar al penultimei intrari (lot) si asa mai departe pâna în momentul în care se atinge cantitatea iesita din gestiune
    • Are loc inversarea ordinii firesti a intrarilor si iesirilor din gestiune
    • Se recomanda utilizarea acestei metode în economiile instabile din punct de vedere economic, unde se înregistreaza puternice diferente între preturile pietei valabile pentru data intrarii, respectiv iesirii din gestiune a activelor.
  • Metoda CMP mediaza între neajunsurile celor doua metode, constând în calcularea unui cost mediu unitar al intrarilor aferente activului analizat ponderat cu cantitatile corespunzatoare acestor intrari. Costul mediu ponderat se poate determina dupa fiecare intrare în gestiune sau doar la sfârsitul perioadei si se atribuie tuturor iesirilor din gestiune. Formula de calcul utilizata este:


B.2. Evaluarea la închiderea exercitiului financiar

= inventarierea privita din punct de vedere calitativ constând în

analizarea din punct de vedere valoric a elementelor patrimoniale

Cazul utilizarii costului istoric ca baza de evaluare - evaluarea la închiderea exercitiului financiar este necesara

sunt prezentate valori trecute, valabile la data intrarii în gestiune a elementelor patrimoniale

la anumite intervale de timp (de regula la sfârsitul exercitiului) costul istoric trebuie corectat pentru a se pune în evidenta noile preturi pe piata

Cazul utilizarii altei baze de evaluare decât costul istoric pentru anumite elemente patrimoniale - evaluarea la închiderea exercitiului financiar nu este necesara

baza de evlauare aleasa se mentine si la evaluarile ulterioare, astfel încât sunt reflectate automat valori actuale

  • Concret, la sfârsitul exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii, se determina valorile actuale, valabile la aceasta data, pentru activele si pasivele patrimoniale evaluate la cost istoric
    • aceste valori se mai numesc valori de inventar
  • Între valorile actuale si cele contabile (valorile nete contabile, determinate dupa scaderea amortizarii pentru activele amortizabile) pot sa apara diferente în plus (plusvalori) sau în minus (minusvalori), care semnifica câstiguri sau pierderi latente, dupa cum e vorba de activ sau de un pasiv patrimonial.
    • Câstigurile si pierderile sunt considerate latente pentru ca sunt determinate în urma unei analize destinate unei informari corecte anuale si nu de operatii economice efectiv realizate (spre exemplu vânzari de active sau decontari de datorii)
  • Analiza valorica anuala este impusa de aplicarea principiului prudentei în contabilitate, care cere înregistrarea în conturi doar a pierderilor probabile de valoare, nu si a câstigurilor probabile
    • Argument: prin înregistrarea unor câstiguri probabile rezultatul exercitiului ar fi majorat artificial si din acesta s-ar putea distribui actionarilor/asociatilor entitatii dividende fictive, fara sustinere materiala
  • Valoarea actuala a elementelor patrimoniale se estimeaza utilizând celelalte baze de evaluare decât costul istoric: costul actual, valoarea de realizare si valoarea actualizata
    • dintre acestea, alegerea se face în principal în raport cu utilitatea elementului patrimonial pentru entitatea care îl detine
  • Astfel:
    • se foloseste baza de evaluare valoare actualizata valoare de utilizare a activelor sau baza de evaluare cost actual cost de înlocuire net pentru activele implicate în activitatea de baza a entitatii, pentru care nu s-a manifestat intentia de vânzare
    • se foloseste baza de evaluare valoare de realizare valoare de piata
      • pentru activele de natura necorporala, corporala sau financiara considerate în afara exploatarii sau pentru activele curente care se înlocuiesc frecvent pe piata
      • pentru creante (valoare de recuperare) si pentru datorii (valoare de decontare a obligatiei)

Elementul patrimonial evaluat

Raportul valoare actuala/valoare contabila

Tratamentul contabil

ACTIVE

Valoare actuala mai mica decât cea contabila

Pierderea probabila se înregistreaza în contabilitate sub forma unui provizion pentru depreciere

Valoare actuala mai mare decât cea contabila

Câstigul probabil nu se înregistreaza în contabilitate

PASIVE

Valoare actuala mai mica decât cea contabila

Câstigul probabil nu se înregistreaza în contabilitate

Valoare actuala mai mare decât cea contabila

Pierderea probabila se înregistreaza în contabilitate sub forma unui provizion pentru depreciere

PARTIDA DUBLĂ - caracteristica fundamentala a contabilitatii
(partea 1)

  1. Istoric
  2. Dubla reprezentare a patrimoniului
  3. Dubla determinare a rezultatului
  4. Influenta TOE asupra patrimoniului si rezultatelor
  5. Dubla înregistrare a existentei si miscarii elementelor patrimoniale
  6. Partida dubla - ca si caracteristica fundamentala a contabilitatii - se bazeaza pe cele trei principii: dubla reprezentare, dubla înregistrare si dubla determinare a rezultatului
  7. În raport cu evolutia C de la partida simpla la partida dubla aceste principii se succed astfel:
    1. Dubla înregistrare - realizata cu ajutorul contului; contul a aparut primul
    2. Dubla reprezentare si determinare a rezultatului realizata cu ajutorul componentelor de baza ale SF: bilantul si contul de profit si pierdere

A. ISTORIC

a) Aparitia si evolutia contabilitatii în partida simpla

n      Roma antica - sefii de familie tineau un registru de venituri (încasari) si cheltuieli (plati) - evidenta cronologica si sistematica

n      Evul Mediu - jurnal al afacerilor în ordinea producerii lor

n      Aparitia contabilitatii în partida simpla - un singur cont "Casa"

n      Apar conturi de persoane (terti) deschise pentru debitori si creditori

n      Registru de încasari si plati, de creante si datorii dar fara legatura valorica între ele

n      Conturile de persoane se dezvolta pe doua coloane: debit si credit

n      Debit (debeo) - tert care datoreaza (creanta celui care tine contul de terti)

n      Credit (credo) - tertul care a dat pe încredere (datorie pentru cel care tine contul de terti)

n      Initial, coloanele de debit si credit erau asezate invers fata de forma actuala

b) Generalizarea dublei înregistrari

n      S-a impus generalizarea dublei înregistrari de semne contrare

n      Pentru contul "Casa" si cele de terti s-a renuntat la interpretarea traditionala a celor doua parti ale contului

"Casa"

Debit Credit

Plati Încasari

n      Contul "Casa": platile au fost trecute în coloana de credit iar încasarile în coloana de debit

n      Introducerea conturilor de profit/pierdere, capitaluri, bunuri

n      Apar bilantul si contul de profit si pierdere ca si tabloul de sinteza al capitalurilor

Generalizarea dublei înregistrari a determinat deci aparitia dublei

reprezentari a patrimoniului si a dublei determinari a rezultatului.

B. DUBLA REPREZENTARE A PATRIMONIULUI

= Principiu fundamental al C: patrimoniul unei E e prezentat din doua puncte de vedere: concret-material, sub forma A, respectiv abstract-al provenientei, sub forma P

n      Termen active: bunurile si valorile economice se afla în continua miscare si transformare

n      Termen pasive: nu participa direct la circuitul economic, se modifica doar ca urmare a modificarii A

n      Instrument de realizare - bilantul, care are doua parti distincte, dintre care în partea stânga - denumita Activ - sunt prezentate existentele de A la un moment dat iar în cea din dreapta - denumita Pasiv - sunt prezentate existentele de P la un moment dat

n      Dubla reprezentare a patrimoniului conduce la egalitatea bilantiera:

A = P = CP + D = Sn + D

CP mai poarta denumirea de situatie neta (Sn)

ACTIV

PASIV

Active

Capitaluri proprii

Datorii

C. DUBLA DETERMINARE A REZULTATULUI

n      Principiu fundamental al C: rezultatul unui exercitiu financiar se determina ca diferenta între elementele de rezultate (venituri si cheltuieli) ale perioadei cu ajutorul contului de profit si pierdere: V - C = R

n      Ca si verificare, acelasi rezultat se determina în raport cu evolutia capitalurilor proprii în cursul exercitiului pe seama fructificarii capitalurilor investite în exploatarea E, ca diferenta între variatia elementelor patrimoniale: A - D = CP (cu conditia sa nu se primeasca capitaluri proprii externe)

Bilant

Cont de profit

si pierdere

Active

Capitaluri proprii

(din care, rezultatul exercitiului)

Cheltuieli

Venituri

Datorii

Rezultatul

exercitiului

D. Influenta TOE asupra patrimoniului si rezultatelor

n      Atât TOE care afecteaza elementele de patrimoniu cât si cele care afecteaza elementele de rezultate pot fi reflectate  - la un moment dat - cu ajutorul bilantului

n      Argument pentru reflectarea elementelor de rezultate cu ajutorul bilantului în scop didactic

n      Veniturile, cheltuielile si rezultatul sunt consecinta miscarii si transformarii A si P

n      Rezultatul exercitiului figureaza atât în contul de profit si pierdere cât si în bilant, la capitaluri proprii

n      În raport cu modul de reflectare a situatiei patrimoniului, TOE se clasifica în 4 categorii de operatii, dupa unele opinii, respectiv în 9, dupa altele:

A. Clasificarea în 4 categorii pe baza relatiei: A = P (22 = 4)

1. Modificari în structura A

2. Modificari în structura P

3. Modificari în volumul A si P în sensul cresterii

4. Modificari în volumul A si P în sensul diminuarii

- A/1 modificari în structura activelor -

A + X - X = P

Unde X = suma cu care se modifica elementele patrimoniale si de rezultate

Activ

Pasiv

Marfuri (+ 2500)



Materii prime

(- 2500)

Transferul unor  

materii prime

în valoare de

2500 UM la

categoria

marfurilor,

în vederea

vânzarii lor

fara prelucrari

suplimentare.

- A/2 modificari în structura pasivelor -

Conversia unor

obligatiuni emise

de E si devenite

scadente, în

actiuni proprii, în

valoare de 40000

UM.

A = P + X - X

Unde X = suma cu care se modifica elementele patrimoniale si de rezultate

Activ

Pasiv

Capital social

Datorii din emisiunea de obligatiuni

- A/3 modificari în volumul A si P în sensul cresterii -

Primirea, în contul de disponibil de la banca, a unei subventii de la Stat în valoare de 6500 UM.

A + X = P + X

Unde X = suma cu care se modifica elementele patrimoniale si de rezultate

Activ

Pasiv

Disponibil la banca

Subventii pentru investitii

- A/4 modificari în volumul A si P în sensul diminuarii -

Rambursarea, din contul de disponibil de la banca, a unui credit pe termen scurt, în suma de 7200UM.

A - X = P - X

Unde X = suma cu care se modifica elementele patrimoniale si de rezultate

Activ

Pasiv

Disponibil la banca

Credite bancare

B. Clasificarea în 9 categorii, pe baza relatiei: A - D = CP (Sn) (32 = 9)

1. Modificari în structura activelor

2. Modificari în structura pasivelor (capitalurilor proprii)

3. Modificari în structura pasivelor (datoriilor)

4. Modificari în structura pasivelor (capitaluri proprii si datorii în sensul cresterii capitalurilor proprii)

5. Modificari în structura pasivelor (capitaluri proprii si datorii în sensul cresterii datoriilor)

6. Modificari în volumul activelor si pasivelor (capitaluri proprii) în sensul cresterii

7. Modificari în volumul activelor si pasivelor (capitaluri proprii) în sensul diminuarii

8. Modificari în volumul activelor si pasivelor (datorii) în sensul cresterii

9. Modificari în volumul activelor si pasivelor (datorii) în sensul diminuarii

- B/2 modificari în structura pasivelor (capitaluri proprii) -

Transferul la capitalul social a primelor de emisiune platite de noii actionari la ultima majorare de capital, în

suma de 10000 UM.

A=(CP+X

-X)+D

Activ

Capitaluri proprii

Capital social

Prime de emisiune

Datorii

B/3 modificari în structura pasivelor (datorii) -

Achitarea unei datorii fata de furnizori în valoare de 5000 UM dintr-un credit pe termen scurt.

A=CP+(D

+X-X)

Activ

Capitaluri proprii

Furnizori

Credite bancare

Datorii

- B/4 modificari în structura pasivelor (capitaluri proprii si datorii în sensul cresterii capitalurilor proprii) -

Reducerea unei datorii furnizori exprimata în devize ca urmare a scaderii cursului valutar si constatarea unui venit financiar în suma de 6000 UM.

Bilant

A=(CP+X

)+(D-X)

Cont de

si

profit

pierdere

Activ

Capitaluri proprii

Cheltuieli

Venituri

Rezultatul exercitiului

Venituri financiare

Datorii

Rezultatul

exercitiului

Furnizori

Profit

- B/5 modificari în structura pasivelor (capitaluri proprii si datorii în sensul cresterii datoriilor)

Înregistrarea datoriei privind serviciile expertului contabil pentru suma de 7000 UM.

Bilant

A=(CP-X

)+(D+X)

Cont de

si

profit

pierdere

Activ

Capitaluri proprii

Cheltuieli

Venituri

Rezultatul exercitiului

Cheltuieli cu serviciile

Datorii

Rezultatul

exercitiului

Furnizori de servicii

Pierdere

- B/6 modificari în volumul activelor si pasivelor (capitaluri proprii) în sensul cresterii -

Primirea în contul de disponibil de la banca a sumei de 10000 UM, reprezentând aport la capitalul social.

A+X=(CP

+X)+D

Activ

Capitaluri proprii

Disponibil la banca

Capital social

Datorii

- B/7 modificari în volumul activelor si pasivelor (capitaluri proprii) în sensul diminuarii -

Achitarea în numerar a unor taxe postale în suma de 1000 UM.

Bilant

A-X=(CP

-X)+D

Cont de

si

profit

pierdere

Activ

Capitaluri proprii

Cheltuieli

Venituri

Disponibil la banca

Rezultatul exercitiului

Cheltuieli diverse

Datorii

Rezultatul

exercitiului

Pierdere

- B/8 modificari în volumul activelor si pasivelor (datorii) în sensul cresterii -

Achizitia unui program informatic (imobilizare) cu plata ulterioara în valoare de 20000 UM.

A+X=CP+

(D+X)

Activ

Capitaluri proprii

Imobilizari

Datorii

Furnizori

- B/9 modificari în volumul activelor si pasivelor (datorii) în sensul diminuarii -

Achitarea prin banca a unor impozite datorate bugetului statului în suma de 3000UM.

A-X=CP+

(D-X)

Activ

Capitaluri proprii

Disponibil la banca

Datorii

Datorii fiscale

E. Dubla înregistrare a existentei si miscarii elementelor patrimoniale

E.2. NECESITATEA sI CONŢINUTUL ECONOMIC AL CONTULUI

E necesar sa se cunoasca existentele si miscarile elementelor patrimoniale

Bilantul - ca procedeu al metodei contabile - poate prezenta doar existentele elementelor patirmoniale la un moment dat

Importanta altui procedeu al metodei C: contul, cu ajutorul caruia se reflecta existentele si miscarile (+,-) elementelor patrimoniale

Existente initiale + Cresteri - Micsorari = Existente finale

Conturile se deschid separat pentru fiecare element de: A, P, V, Ch

E.2. FORMA GRAFICĂ A CONTULUI

o        Didactica

Cont

Debit Credit

a) bilaterala (clasica): doua parti alaturate si opuse în care se înscriu date generale si specifice

b) unilaterala: datele generale se scriu o singura data iar cele specifice sunt alaturate în doua coloane distincte; mai exista o coloana pentru existentele la un moment dat (solduri)

Forma

bilaterala

Debit

Credit

Date

generale

Date

generale

Data TOE

Document

Explicatie TOE

Sume

Data TOE

Document

Explicatie TOE

Sume

Forma

unilaterala

Date

generale

Debit

Credit

Sold

Data TOE

Document

Explicatie TOE



PARTIDA DUBLĂ - caracteristica fundamentala a contabilitatii
(partea a 2-a)

E. Dubla înregistrare a existentei si miscarii elementelor patrimoniale

E.1. ELEMENTELE CONTULUI

Acestea sunt: denumirea si simbolul contului, explicatia TOE, debitul si creditul, rulajul, total sume, soldul initial si final.

Denumire si simbol

Debit Credit

Sold initial

(Explicatie) Rulaj debitor Rulaj creditor (Explicatie)

Total sume deditoare Total sume creditoare

Sold final

a) Denumirea (titlul) contului

n      Denumirea elementelor patrimoniale / de rezultate pentru care se deschide

n      Este însotita de un simbol cifric pentru facilitarea utilizarii

n      Exemple: 401 "Furnizori", 371 "Marfuri"

b) Explicatia TOE înregistrata în cont

n      Descriptiva: redarea în cuvinte

n      Exemplu: plata dobânzilor bancare, încasarea creantei de la clienti

n      Contabila: marcarea, în dreptul fiecarei sume înregistrate în cont, a contului cu care intra în legatura (corespondenta) cel analizat

c) Debitul si creditul contului

n      Debit (D) = partea stânga a contului; Credit (C) = partea dreapta a contului

n      Utilizarea D si C:

n      Daca conturile sunt deschise pentru A si Ch, D reprezinta (existentele) si cresterile iar C reprezinta micsorarile acestor elemente în cursul unei perioade

n      Daca conturile sunt deschise pentru P si V, D reprezinta micsorarile iar C reprezinta (existentele) si cresterile acestor elemente în cursul unei perioade

n      A înscrie o suma în D unui cont înseamna a debita acel cont, iar a înscrie o suma în C unui cont înseamna a credita acel cont

d) Rulajul contului

=Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioada de timp, fara existentele initiale

n      feluri: rulaj debitor (RD), rulaj creditor (RC)

n      Continut economic:

n      Daca conturile sunt deschise pentru A si Ch, RD reprezinta cresterile iar RC reprezinta micsorarile pentru acel element în cursul perioadei

n      Daca conturile sunt deschise pentru P si V, RD reprezinta micsorarile iar RC reprezinta cresterile pentru acel element în cursul perioadei

e) Total sume ale contului

n      Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioada de timp, inclusiv existentele initiale

n      Feluri: total sume debitoare si creditoare (TSD, TSC)

n      Continut economic:

n      Daca conturile sunt deschise pentru A si Ch, TSD reprezinta însumarea existentelor initiale cu RD si semnifica totalitatea elementelor de care a dispus E în cursul perioadei, iar TSC reprezinta RC si reflecta micsorari ale elementelor în cursul perioadei

n      Daca conturile sunt deschise pentru P si V, TSC reprezinta însumarea existentelor initiale cu RC si semnifica totalitatea elementelor de care a dispus E în cursul perioadei, iar TSD reprezinta RD si reflecta micsorari ale elementelor în cursul perioadei

f) Soldul initial si final al contului

n      Soldul initial (Si) al unei perioade (pentru un cont) este egal cu soldul final (Sf) al perioadei precedente

n      Se determina ca diferenta între TS si reprezinta existentele de A sau P la un moment dat, astfel:

n      Daca conturile sunt deschise pentru A si Ch, SF se determina ca diferenta între TSD (existente si cresteri de A) si TSC (micsorari de A) ale perioadei

Sf = TSD - TSC = (Si + RD) - RC

n      Daca conturile sunt deschise pentru P si V, SF se determina ca diferenta între TSC (existente si cresteri de P) si TSD (micsorari de P) ale perioadei

Sf = TSC - TSD = (Si + RC) - RD

Obs: cazul conturilor deschise pentru Ch si V: ele nu au sold pentru ca elementele lor se preiau în contul de rezultat, care este în acelasi timp un element patrimonial (capital propriu)

n      Exemplu pentru conturile de A si Ch: la începutul perioadei exista un stoc de materii prime în valoare de 10000 UM. În cursul perioadei se consuma materii prime în valoare de 4000 UM.

301 "Materii prime" 601 "Cheltuieli cu materiile prime"

D  C D C

Si=10000

(existent initial)

RD=0 RC=4000 RD=4000 RC=4000

(consum=iesire (consum materii (transfer la rezulta-

materii prime) prime în cursul tul exercitiului la

perioadei) finele perioadei)

TSD=Si+RD=  TSC=RC=4000

TSD=RD=4000 TSC=RC=4000

Sf=TSD-TSC=  Sold 0

n      Exemplu pentru conturile de P si V: la începutul perioadei exista o datorie fata de un furnizor de materii prime în valoare de 50000 UM. În cursul perioadei, E achita în avans datoria, obtinând o reducere din partea furnizorului de 5000 UM (se înregistreaza doar obtinerea reducerii).

401 "Furnizori" 767 "Venituri din reduceri obtinute"

D  C D C

Si=50000

(existent initial)

RD=5000 RC=0 RD=5000 RC=5000

(diminuarea da- (transfer la rezul- (reducere obtinuta

toriei cu reducerea tatul exercitiului la = venit obtinut în

acordata de furnizor finele perioadei) cursul perioadei)

TSD=RD=  TSC=Si+RC=

5000 50000+0=50000 TSD=RD=5000 TSC=RC=5000

Sf=TSC-TSD= Sold 0

50000-5000=45000

E.2. FUNCŢIILE CONTULUI

n      Economica - fiecare cont reflecta un bun economic, drept de proprietate sau obligatie, precum si transformarea elementelor patrimoniale în venituri, cheltuieli, rezultat

n      Statistica si de informare - reflecta indicatori ai activitatii: cifra de afaceri, volumul productiei

n      De calcul - situatia elementelor patrimoniale si de rezultate la un moment dat: costul productiei, rezultatele financiare

n      De control - integritatea patrimoniului, respectarea legalitatii operatiilor, altele

n      De grupare a TOE - pe elemente omogene (bunuri, relatii de proprietate)

n      De sistematizare - sunt înregistrate distinct TOE care genereaza cresteri, separat de cele care genereaza micsorari (cele doua parti ale contului)

n      Contabila - determinata de continutul economic al fiecarui cont

E.3. REGULILE DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR - metoda de explicare pornind de la bilant la cont

n      Exista o strânsa legatura între bilant si cont care se realizeaza la începutul exercitiului (perioadei) când, pe baza bilantului initial, se deschid conturile

n      Existentele initiale din bilant se preiau ca existente initiale în conturile deschise pentru A, respectiv pentru P

Cont

de

uri

activ

BIL

ANŢ

Cont

de

uri

pasiv

Solduri initiale preluate

Activ

sume

Pasiv

sume

Solduri initiale preluate

din activul bilantului

Existente initiale

S1

Sn

Existente initiale

S1

Sn

din pasivul bilantului

Reguli partiale de functionare a conturilor:

a) Prima regula:

n      Conturile deschise pentru A (de activ) încep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele initiale preluate din activul bilantului

n      Conturile deschise pentru P (de pasiv) încep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele initiale preluate din pasivul bilantului

b) A doua regula, bazata pe sensul economic identic al existentelor si al cresterilor

n      Conturile de A se mai debiteaza cu cresterile de active determinate de TOE

n      Conturile de P se mai crediteaza cu cresterile de pasive determinate de TOE

c) A treia regula: în partea opusa a contului se înregistreaza micsorarile elementelor (astfel încât conturile înregistreaza cele doua tipuri de modificari ale patrimoniului - cresteri si micsorari)

n      Conturile de A se crediteaza cu micsorarile de active determinate de TOE

n      Conturile de P se debiteaza cu micsorarile de pasive determinate de TOE

d) A patra regula, legata de sold, determinata pe baza relatiei: Si + I - E = Sf

n      Conturile de A pot prezenta numai sold debitor reprezentând existentele de active la un moment dat

n      Conturile de P pot prezenta numai sold creditor reprezentând existentele de pasive la un moment dat

n      Din cele 4 reguli partiale rezulta 2 reguli generale de functionare a conturilor:

n      Conturile de activ:

n      încep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele initiale preluate din activul bilantului

n      se mai debiteaza cu cresterile de active determinate de TOE

n      se crediteaza cu micsorarile de active determinate de TOE

n      pot prezenta numai sold debitor reprezentând existentele de active la un moment dat

n      Conturile de pasiv:

n      încep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele initiale preluate din pasivul bilantului

n      se mai crediteaza cu cresterile de pasive determinate de TOE

n      se debiteaza cu micsorarile de pasive determinate de TOE

n      pot prezenta numai sold creditor reprezentând existentele de pasive la un moment dat

n      Consideratii finale:

n      Conturile care reflecta cheltuieli sunt asimilate ca si functionare conturilor care reflecta elemente patrimoniale de activ (cu observatia ca nu prezinta sold)

n      Conturile care reflecta venituri sunt asimilate ca si functionare conturilor care reflecta elemente patrimoniale de pasiv (cu observatia ca nu prezinta sold)

n      Conturile care respecta una din cele doua reguli generale de functionare sunt denumite monofunctionale

n      Exista conturi care, în cursul perioadei, functioneaza fie dupa regulile conturilor de A, fie dupa cele ale conturilor de P, cu toate ca la sfârsitul, respectiv începutul perioadei au un sold unic conform, dupa caz, conturilor de A sau de P; sunt denumite bifunctionale

n      Exemplu: contul 5121 "Conturi curente la banci" poate reflecta la un moment dat existentul de disponibilitati banesti al E sau un credit bancar pe termen scurt

E.4. CORESPONDENŢA CONTURILOR

n      Principiul dublei înregistrari determina o legatura între conturi, denumita corespondenta conturilor - conturi corespondente

n      Corespondenta conturilor se bazeaza pe regulile lor de functionare:

Conturi de A (deschise Conturi de P (deschise

pentru active si cheltuieli) pentru pasive si venituri)

Exemplul 1:

n      Se ridica numerar de la banca, suma de 100000 UM

n      Are loc concomitent scaderea disponibilitatilor banesti în contul bancar, respectiv cresterea celor din casierie, cu aceeasi suma, 100000

n      TOE genereaza modificari în structura activelor

n      Conturile corespondente în care e reflectata TOE sunt:

n      Contul "Casa" care, dupa continutul economic, este un cont de disponibilitati banesti (active curente), iar dupa functia contabila este un cont de A; având loc o crestere a disponibilitatilor banesti din casierie, contul se debiteaza cu suma de 100000

n      Contul "Conturi curente la banci" care, dupa continutul economic, este un cont de disponibilitati banesti (active curente), iar dupa functia contabila este un cont B (de A); având loc o scadere a disponibilitatilor banesti de la banca, contul se crediteaza cu suma de 100000

n      Transpunere în conturi a exemplului 1

corespondenta conturilor

5121 "Ct curente la banci" 5311 "Casa"

D  C D C

Si=500000  Si=50000

100000 100000

RD=0 RC=100000 RD=100000 RC=0

TSD=Si+RD=  TSC=RC= TSD=Si+RD TSC=RC=0

=500000 =100000 =150000

Sf=TSD-TSC=   Sf=TSD-TSC=

=400000 =150000

Exemplul 2:

n      Se achizitioneaza materii prime de la furnizori în valoare de 400000 UM, plata urmând sa se faca ulterior

n      Are loc concomitent cresterea stocului de materii prime, respectiv cresterea datoriilor fata de furnizori, cu aceeasi suma, 400000

n      TOE genereaza modificari în volumul activelor si pasivelor în sensul cresterii lor

n      Conturile corespondente în care e reflectata TOE sunt:

n      Contul "Materii prime" care, dupa continutul economic, este un cont de stocuri (active curente), iar dupa functia contabila este un cont de A; având loc o crestere a stocului de materii prime, contul se debiteaza cu suma de 400000

n      Contul "Furnizori" care, dupa continutul economic, este un cont de datorii, iar dupa functia contabila este un cont de P; având loc o crestere a datoriilor fata de furnizori, contul se crediteaza cu suma de 400000

n      Transpunere în conturi a exemplului 2

corespondenta conturilor

301 "Materii prime" 401 "Furnizori"

D  C D C

Si=500000  Si=100000

400000 400000

RD=400000  RC=0 RD=0 RC=400000

TSD=Si+RD=  TSC=RC=0 TSD=RD=0 TSC=Si+RC=

=900000 =500000

Sf=TSD-TSC=   Sf=TSC-TSD=

=900000 =500000

E.5. ANALIZA CONTABILĂ A TOE

n      Importanta: asigura înregistrarea TOE numai cu ajutorul acelor conturi care corespund continutului economic al acestora

n      Continut: cercetarea fiecarei TOE pe baza documentelor justificative în vederea determinarii conturilor corespondente iar apoi a întocmirii formulei contabile

n      Etape (în numar de 5):

a) Determinarea naturii TOE: pe baza documentelor justificative, a cunoasterii elementelor patrimoniale

n      Exemplu: intrare materii prime de la furnizori pentru suma de 400000 UM

b) Determinarea influentei TOE asupra patrimoniului/rezultatelor: în care dintre cele 9 tipuri de modificari se încadreaza TOE iar apoi elementul si sensul modificarii

n      Exemplu: modificare în volumul A si P (D), creste stocul de materii prime, creste datoria furnizori

c) Stabilirea conturilor corespondente: identificarea contului potrivit din lista de conturi (planul de conturi)

n      Exemplu: contul 301 "Materii prime", 401 "Furnizori"

d) Aplicarea regulilor de functionare a conturilor: se aplica cele 2 reguli generale de functionare a conturilor de A si de P pentru fiecare cont corespondent

n      Exemplu: Contul 301 "Materii prime" este cont de A; având loc o crestere a stocului de materii prime, contul se va debita cu suma de 400000. Contul 401 "Furnizori" este cont de P; având loc o crestere a datoriilor fata de furnizori, contul se va credita cu suma de 400000

e) Întocmirea formulei contabile: transpunerea TOE în limbaj specific contabil

E.6. FORMULA CONTABILĂ

n      Modalitate de prezentare grafica a fiecarei TOE reflectata în conturi corespondente pe baza dublei înregistrari sub forma unei egalitati valorice

n      Componente:

n      Cont corespondent debitor: scris în partea stânga a egalitatii (debitul e în stânga contului)

n      Cont corespondent creditor: scris în partea dreapta a egalitatii (creditul e în dreapta contului)

n      Semnul "=" care reprezinta egalitatea valorica dintre sumele înscrise în conturile corespondente

n      Sumele înscrise în conturile corespondente

Exemplu: 400000 301"Materii prime" = 401"Furnizori" 400000

n      Articol contabil = Formula contabila + Data TOE + Document justificativ al TOE + Explicatia descriptiva a TOE

n      Clasificarea formulelor contabile:

n      Criteriul numarului de conturi corespondente:

n      FC simple: TOE genereaza modificari doar pentru 2 elemente patrimoniale/de rezultate

n      FC complexe: TOE genereaza modificari pentru un singur cont corespondent debitor si 2 sau mai multe conturi corespondente creditoare sau invers

n      FC compuse: TOE genereaza modificari pentru 2 sau mai multe conturi corespondente debitoare si pentru 2 sau mai multe conturi corespondente creditoare

n      Criteriul scopului:

n      Normale

n      De corectare (stornare): în rosu (FC initiala cu sumele în minus) sau în negru (inversarea FC initiale)

E.7. CLASIFICAREA CONTURILOR

n      Criteriul continutului economic

n      Deschise pentru conturi de A, P, Ch, V utilizate în contabilitatea financiara

n      Obs: exista si conturi utilizate în contabilitatea de gestiune, respectiv conturi speciale (reflecta elemente care nu se regasesc în SF)

n      Criteriul functiei contabile:

n      De A si de P

n      Criteriul sferei de cuprindere:

n      Sintetice - utilizate pentru grupe sau categorii omogene a elementelor, dupa continutul lor: conturi sintetice de gradul I  (din 3 cifre) si II (din patru cifre), obligatorii pentru E

n      Analitice - dezvolta un anumit cont sintetic si se deschid dupa cum doreste E











Document Info


Accesari: 4239
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )